TITLU: Tata de nota 10: Provocarile paternitatii
AUTOR: Brian Viner
AN: 2018
EDITURA: Corint pentru parinti
*Carte RECOMANDATA de Modern Dad’s Challenges
“Oare e posibil ca, privit in ansamblu, momentul conceptiei sa fie prima si ultima oara din tot procesul de crestere a copilului cand tatal depunde mai mult efort decat mama?”.
Aceasta este fraza cu care isi incepe cartea autorul Brian Viner si luata mot a mot poate starni multe reactii in randul domnilor, dar si al catorva doamne mai putin pudice. Dar stati un pic, autorul se refera aici de fapt la drumul sinous pe care il face spermatozoidul ca sa puna in miscare un proces biologic care sta la baza conceptiei si aparitiei copilului, cat si a statutului de viitor tata, respectiv mama. In rest, efortul poate fi la fel de mare atat in randul parteneri, cat si al partenerului 😉 Cu toate acestea, autorul recunoaste pe parcursul cartii, cat si la final, ca in comparatie cu tatii, mamele depun un efort mai mare si nivelul de implicare si de responsabilitate, cat si de dedicare este mai intens.
Si daca tot vorbim despre comparatii, informatia preferata a lui Brian Viner legata de diferentele dintre femeie si barbat este urmatoarea: “daca vezica unui barbat ar fi actionata de un muschi la fel de puternic ca uterul, atunci el ar putea sa urineze de pe un mal pe altul al Tamisei”. Si cred ca acest lucru spune suficient despre rezistenta unei viitoare mame si despre nastere si momentele prin care poate trece o femeie aflata in travaliu. Si atunci te intrebi, ca viitor tata, oare sa asisti la nasterea copilului sau sa mergi intr-un bar, ca pe vremuri, sa ciocnesti un pahar in timp ce ea striga cu disperare dand viata unui pui de om, parte din tine? Multi vor considera ca nu este treaba tatalui sa fie acolo, altii insa aleg sa-si tina de mana partenera in fiecare moment. Dar in opinia noastra aceasta ar trebui sa fie o decizie a mamei, consultata ulterior cu tatal.
Cum te pregatesti pentru provocarile paternitatii? Ei bine, nimic nu o facem mai bine decat PRACTICA. Autorul prezinta in carte fiecare etapa (procreare, nastere, primii ani, gradinita, gimnaziu, adolescenta, maturitate) si momentele importante din viata de viitor tata si de tata, prin care a trecut, si face trimiteri si ofera exemple catre persoane reprezentative din politica, sport , dar si scene conceret din diverse filme care prezinta particularitati ale meseriei de parinte. Anii ’80 sunt in conceptia autorului momentul in care s-au produse numeroase schimbari legate de rolul tatalui in cresterea copilului. Daca in trecut eram obisnuiti cu implicarea minima a tatalui in cresterea si dezvoltarea copilului, dar si cu un respect dur pentru rolul tatalui in calitate de cap al familiei, cu timpul lucrurile s-au schimbat si tatii au inceput sa-si asume din ce mai multe responsabilitati, au inceput sa se mandreasca cu noul statut si provocarile aferente, cat si cu ideea de a fi parter responsabil si foarte activ in viata de familie, contribuind la toate aspectele ce tin de ingrijirea copilului si poate chiar si mai mult, alegand sa-si ia concediu de crestere a copilului. Un sot casnic, pe nume Roman Krznaric spunea ca “istoria m-a obligat sa recunosc ca, desi femeile sunt cele care hranesc la san, nu exista o gena speciala feminina pentru sterilizarea biberoanelor sau curatatul baii. Asta m-a inspirat sa ma alatur mandriei – dar uitatei – tagme a sotilor casnici”.
Povestind despre statul de viitor tata, autorul considera ca acesta este luat in serios abia atunci cand tatal vede pe ecranul negru al ecografului liniile acelea in care abia se desluseste un picior, manutele sau alte parti ale corpului. Este un moment unic pentru ambii parinti, dar pentru tata este o experienta care creaza o legatura speciala cu fatul, dar si o imagine ecografica ce va fi aratata cu mandrie la toti prietenii. Este practic momentul cand tatal vede concret efectele actiunii lui si poate sa spuna aratand pe fotografie ca acesta este parte din el.
Si desi merg la cursurile de puerricultura, atat de cunoscute si in zilele noastre, acestea sunt practicate cu o usoara urma de umor si detasare intrucat tatii inca nu realizeaza provocarile care urmeaza cu fiecare etapa ce tine de dezvoltarea fatului atat in burtica, dar mai ales dupa nastere. Iar cand sunt pusi in situatia de a inregistra nasterea copilului, moment de mandrie maxima pentru tati, de a alege numele copilului, care de altfel este foarte important pentru ca il va purta toata viata, de a tine pentru prima oara bebelusul in brate, abia atunci se trezesc unele sentimente, desi uneori nu se produce acea “explozie de iubire” despre care tot aud in jur. Dar cu implicare, cu empatie si cu dedicare continua, lucrurile se indreapta spre directia potrivita, iar relatia tata-copil ajunge sa fie una foarte puternica atat timp cat a fost dezvoltata avand la baza principii solide si multa iubire. Si chiar daca unele lucruri le mostenim de la parintii nostri, important este sa le proiectam asupra copilului doar pe cele potrivite stilului nostru si personalitatii pe care o avem si pe care dorim sa o regasim in copiii nostri.
10 ganduri de la Brian Viner
“ Cand alegi un nume pentru bebelusul tau, nu uita ca va ramane cu el pe viata!”.
“Inveti tot felul de lucruri despre tine, practice si psihologice, in timpul acelui prim an din viata copilului tau. Si la baza tuturor, pronind de la premise ca suntem un pic mai complecsi decat leii si leoaicele, se afla intensitatea extraordinara a sentimentelor pe care le nutresti pentru acea micuta creatura aparuta in viata ta, cu atat de coplesitoare, cu cate este vorba de o traire necunoscuta”.
“Nu inseamna ca esti mai putin barbat daca stai acasa cu copilul”. “…este gresit sa ne gandim ca sotul casnic este un fenomen al epocii modern. Chiar cuvantul “husband” (sot) provine din pronuntarea medievala a cuvantului “house” (casa) – hus – si “band”, referire la legatura puternica dintre un barbat si caminul lui”.
“Poate ca uterul este cel mai puternic decat orice muschi din corpul barbatului, dar daca ar reusi cineva sa controleze puterea indusa de mandria unui tata, atunci am putea cu totii sa impingem bolovanii pana sus, pe varful muntelui Kilimanjaro”.
“Trebuie sa ai pretentii mari de la comportamentul copiilor tai cand sunt mici. Poti s-o lasi mai moale cand cresc, dar nu uita ca procesul nu poate fi inversat!”.
“Secretul unei relatii bune tata-copil este sa gasesti calea de mijloc. In orice caz, copiii mei au avut parte de cea mai mare distractie atunci cand si eu m-am simtit la fel de bine ca ei – din experienta mea, oricat de mici ar fi, cei mici simt cand nu te distrezi cu ei- si chiar daca nu pot sa vorbesc decat in numele propriei familii, ocaziile respective s-au bazat de obicei pe alergat, aruncat, lovit, sutat sau prins”.
“Raman la parerea ca suntem la fel de iresponsabili daca le oferim copiilor prea putina independenta sau, din potriva, prea multa”.
“Momentul care marcheaza cu adevarat cea de-a doua faza a paternitatii este inceputul gimnaziului, si nu pubertatea”.
“Un alt paradox al postruii de parinte: faptul ca doi oameni procreeaza ca manifestare a iubirii pe are si-o poarta si totusi nimic nu le pune mai mult la incercare relatia decat rezultatul procrearii lor”.
“Rolul de tata este cel mai dificil dar si cel mai plin de satisfactii dintre toate rolurile pe care a trebuit sa mi le asum sau pe care voi fi nevoit sa mi le asum. Dar rolul de mama este cu mult mai greu”.
5 statistici de tipul #stiatica
- Marcus Berckman scrie in lucrarea “Faterhood: The truth”, ca 83% dintre barbatii chestionati de el au fost de acord cu afirmatia ca “schimbatul scutecelor a fost lucrul de care m-am temut cel mai tare de cand am devenit tata” si cei 89% la suta ai lui erau convinsi ca ceilalti 11% minteau. Autorul scria ca “schimbatul scutecelor este mult mai putin infricosator decat iti inchipui ca va fi, astfel ca, in mod ciudat va ajunge aproape sa iti placa. Daca nu ar fi cantitatile enorme de excremente implicate, ar putea deveni un hobby”.
- “In prezent, in America si in Europa, peste 50% din barbatii aflati la primul copil au peste 30 de ani, lucru care in acceptiunea lui Schwyzer, le intensifica perceptia emotionala a ceea ce intampla”.
- “Acuratetea tot mai mare a testelor AND a schimbat definitiv perceptia asupra proceselor de paternitate. Analiza de sange era singura metoda stiintifica de investigare a paternitatii, si nici aceea foarte fiabila, pentru ca nu demonstra niciodata in mod concludent ca un barbat este tatal unui copil, ci doar ca, in mod categoric, nu este”.
- “Forma revelatoare a burtii are legatura exclusiv cu forma corpului si tonifierea musculara a viitoare mame si nimic de-a face cu sexul bebelusului”.
- Un studiu din 2010 a aratat ca “dadda”, sau o varianta a lui, este prima expresie folosta de 15% dinre copii, in timp ce “mamma”, sau o varianta a termenului, este folosita de zece la suta. Sigur, asta se poate intampla pentru ca este mai usor sa spui cuvinte cu D decat cu M. Este de mentionat ca “bere” si “aspirator” este pe lista primelor cuvinte, precum si alte cuvinte mai putin dragute”.
In loc de cuvant de incheiere va las acest citat din Sigmund Freud: “Nu cunosc o nevoie mai mare a copilariei decat aceea de a beneficia de protectia unui tata” si recomandarea sa cititi cartea “Tata de nota 10: provocarile paternitatii. O puteti face in timp ce va beti cafeau dimineata sau in pauza de masa, dar si intr-un weekend, in timp ce va bucurati de compania partenerei. Autorul scrie intr-un stil relaxant, pe alocuri amuzant, dar realist si evidentiind momentele cheie ale paternitatii.
Spor la citit si asteptam impresiile voastre in comentarii!
*Xoxo, SofiaF here!
